Nu lăsa grijile să te oprească din scris!

Scriitorii se îngrijorează adesea: sunt chinuiți de incertitudinea dacă au luat decizii bune în privința poveștii lor. Se îndoiesc de calitatea scrierilor lor. Se îngrijorează cum își vor duce cartea până la publicare și apoi la cititori. De multe ori ajung până la punctul de a renunța la tot și, din cauza grijilor, nici măcar nu încep să scrie cartea. James Scott Bell, autorul cărții The Art of War for Writers, a scris tocmai despre această luptă interioară în lucrarea sa și despre cum se pot depăși incertitudinile pentru a nu împiedica scrierea.

 

 

 „La scurt timp după ce una dintre cărțile lui Harlan Coben a devenit bestseller, la o întâlnire autor-cititor i s-a pus întrebarea dacă se simte vreodată nesigur pe el și pe scris. A râs și a recunoscut că ajunge întotdeauna în punctul, în timpul scrisului, când se gândește: „Asta e oribil! Înainte scriam bine, ce s-a întâmplat cu mine?” Potrivit lui Coben, dacă nu ești nesigur pe scrierea ta, atunci ceea ce scrii nu contează. Dacă te îngrijorezi, atunci ești un scriitor adevărat. Această îngrijorare, această incertitudine, trebuie să o țesi în cartea ta.

 

Acum câțiva ani, când țineam o prelegere la o conferință de scriitori în New Mexico, am văzut la prânz, la masa alăturată, o femeie care părea foarte abătută. M-am dus la ea și am întrebat-o ce e în neregulă.

„Nu știu. Voi fi vreodată la fel de bună ca ei? Îi vedeți pe acești oameni? Toți vor să-și scrie cărțile la fel de mult ca mine. Cum aș putea fi eu cea care reușește?” Între timp, lacrimile îi curgeau necontrolat.

 

I-am dat un șervețel, apoi am scos un altul pentru a desena pe el această diagramă.

 

 

Am explicat că toată lumea ajunge la nivelul cel mai de jos, când își dă seama că vrea să scrie o carte pentru că simte că are o poveste bună, dar majoritatea dintre ei nu urcă niciodată un nivel mai sus. Pentru că următorul pas este deja acela când omul face ceva, începe să învețe despre scris, merge la conferințe, cumpără cărți de autoînvățare, se înscrie la cursuri de scriere... și începe să scrie.

 

Nivelul următor este al celor care au terminat o carte întreagă. Acesta este un loc minunat, aici se naște scriitorul în toată splendoarea sa. Apoi vin cei care au scris deja mai multe cărți și au primit cel puțin o dată o scrisoare de refuz de la o editură. Apoi urmează cei cărora li s-a publicat deja opera, iar deasupra lor cei cărora li s-au publicat deja mai multe cărți. În vârful piramidei se află roata norocului, asupra căreia avem puțină influență, și de aceasta depinde dacă o carte va deveni bestseller sau nu.

 

Ca scriitor, sarcina ta este să urci pe treptele piramidei.

Fiecare nivel are provocările sale, așa că concentrează-te mereu doar pe cel din fața ta. Dacă lucrezi din greu, poți ajunge la roata norocului, iar dacă o atingi, ești în vârf. După asta, nu mai depinde de tine.

 

I-am spus toate acestea femeii, apoi am uitat de această mică interacțiune. Câțiva ani mai târziu, ne-am întâlnit din nou la o altă conferință. Mi-a povestit că piramida mea și discuția noastră au avut un mare impact asupra ei și că de atunci a avut în vedere aceste niveluri și a abordat publicarea cărților în consecință. Doi ani mai târziu, am primit de la ea un colet, conținând cartea ei și o scurtă mulțumire. Nici tu să nu lași grijile să te rețină, doar pornește și urcă piramida.”